Brandon făcu un pas înapoi și-și plecă privirea. Aștepta răbdător, cu ochii ațintiți asupra podelei, știind, cred, că aveam nevoie de un moment pentru a-mi recăpăta stăpânirea de sine.

Știam că greșesc, că nu-l tratez corect, dar eram prea iritat ca să-mi cer scuze din nou.

„O să găsesc eu ceva”, am mormăit cu nerăbdare. „Douăzeci și patru de ore, o să fac o declarație. Ești liber, Brandon. Vorbim