Caius își lăsase garda jos. Și nu era la putere maximă, fiind treaz ziua în amiaza mare. Se prefăcea că e, dar eu știam mai bine. Știam că probabil se epuizase cu sprintul ca să mă prindă și să mă lege cu argintul ăsta blestemat și, cu siguranță, se simțea vlăguit, cel puțin fizic.

Și, deși nici măcar eu nu pot sparge argintul... nici nu mă tem de durere.

Caius a reînceput să se învârtă în jurul m