— Ce priveliște, mormăi Grayson, cu ochii ațintiți spre fereastra imensă din biroul meu. Era o zi sprintenă, cu o briză tăioasă care curățase cerul, făcându-l albastru cristalin.

— Cred că, de cele mai multe ori, nici nu o mai observ, recunosc eu.

În timpul brunch-ului, Fiona mi-a spus că îl crede pe Grayson sincer în declarațiile lui de loialitate și respect față de noi. Credea că putem trece la