Alexandru

Sunetul domol al respirației regulate a Fionei mă învăluia într-o senzație de liniște și confort. Ritmică și ușoară, era cântecul somnului adânc, de care avea atâta nevoie.

Se trântise în pat, susținând că va trage doar „un pui de somn târziu”, imediat ce ne-am întors de la baia noastră nocturnă și de la cină, dar adormise tun de atunci.

Probabil că și mie mi-ar prinde bine o noapte lung