Alexandru

Am auzit vocea Fionei când am deschis ușa. Îi citea bebelușului o poezie, intonând-o ca pe un cântec, vocea ei abia mai sus de o șoaptă. Nedorind să o întrerup, am închis încet ușa dormitorului, m-am descălțat, mi-am lăsat jacheta și m-am furișat în camera alăturată.

Lexi era deja în pătuț și părea că doarme. Fiona stătea pe balansoar, cu o carte mare, legată-n piele, deschisă pe poală,