Alexandru

M-am lăsat pe spate, sprijinindu-mă de tăblia patului, și am continuat să-i mângâi bebelușei spatele cu mișcări circulare ușoare, încercând s-o liniștesc. Mi-aș fi dorit s-o pot strânge și pe Fiona în brațe; era evident că și ea avea nevoie de alinare. Dar copilul care urla avea prioritate, și-n plus, Fiona insista că e bine, deși paliditatea feței o trăda, iar cămașa de noapte neagră i