„E ceva ce nu-i în regulă?” am întrebat.

A scuturat din cap, vrând parcă să spună nu, dar a murmurat: „Îmi pare rău. Cred că... sunt cam absent.”

I-am luat mâna și l-am tras spre pat. „Hai, așază-te”, i-am zis. Simțeam nevoia să mă mai odihnesc.

„Ar trebui să fac un duș mai întâi”, a bolborosit Alexander.

„Stai doar un minut.”

S-a conformat, lăsându-se greoi pe marginea patului, foarte aproape de