Alexandru

Îi scriam Fionei, cu un zâmbet tâmp pe față, când am auzit pași apropiindu-se de ușa dormitorului și m-am trezit brusc, alert.

Deschideam ușa deja când omul a ajuns în fața pragului. Ridicase mâna să bată, dar a încremenit când m-a văzut. Era un servitor de la palat, unul pe care nu-l mai văzusem.

„O!” L-am speriat pe omulețul ăsta. A lăsat pumnul în jos, jenat. „Alfa Alexandru. Regele A