Am terminat de pregătit cafelele chiar când Fiona a ieșit din dressing.

„E plăcut”, a spus ea. Ne-am așezat simultan la masă. „Mulțumesc.” A luat cana pe care i-am întins-o și a închis ochii, inspirând adânc aroma îmbietoare a aburului.

„Într-adevăr, nu-i așa?” Mă încânta să-i văd zâmbetul și să știu că eu l-am adus acolo.

A scos un „mmm” satisfăcut la prima sorbitură. „Delicioasă.” M-a studiat cu