Când am ajuns-o din urmă pe fetiță, dincolo de colina joasă, tocmai cobora găleata într-o fântână. O adiere trecătoare i-a ridicat cele două codițe și le-a purtat peste umeri. Bucle rebele, șuvițe portocalii, îi dansau în jurul capului, capturând lumina aurie într-un nimb straniu.

„Pe doamna pe care o căutați”, a spus ea, pe măsură ce mă apropiam, „e-n vreun necaz?” Ochii ei înguști erau ațintiți