Am ținut gura închisă, luptându-mă să înghit îmbucătura aia imensă de ouă prăjite pe care o îndesasem cu forța în mine. „Uau. Chiar se vede așa tare?” am întrebat.

Ea a schițat un zâmbet larg. „Pur și simplu te cunosc. Înțeleg că lucrurile merg un pic mai bine cu Alexander, nu?”

„Un pic mai bine.” M-am mai gândit o clipă și am adăugat: „Mult mai bine. Cel puțin deocamdată. Vom vedea ce-o să fie.”