TRANDAFIR

Am stat întinși acolo, parcă ore întregi. Niciunul nu scotea o vorbă; doar ne priveam în ochi. Apoi, a zâmbit și s-a așezat mai bine, să mă poată vedea mai bine.

„Vrei să trăiești în America, cu familia ta.” Nu o spunea ca pe o întrebare, ci ca pe o certitudine.

„Da… Îmi pare rău”, am șoptit, dar el a zâmbit.

„Nu-ți pare rău. Nu mă deranjează să mă mut. Nu am pe nimeni aici care să mă ți