ROSE

Sunt atât de obosită. Se lasă încet întunericul și am mers pe jos vreo cincisprezece ore azi. Sper că Santo Stefano nu mai e departe. Toată ziua am simțit parcă ceva sau cineva mă trage după el, ca și cum m-ar urmări, dar nu văd pe nimeni.

Deodată, zăresc o lumină în depărtare, în fața mea, o lumină care nu poate veni decât dintr-un oraș.

"Da!", îmi spun și grăbesc pasul.

Văd un indicator pe