OLIVIA – Zece ani mai târziu

„MAMA!” răcnește Noah, iar eu nu răspund imediat, savurând anticiparea momentului în care va ajunge lângă mine.

„Mamă! Nu m-ai auzit?” întreabă el, năvălind în bucătărie.

„Te-am auzit”, spun eu, cu un zâmbet ascuns.

„Atunci de ce nu ai răspuns?” insistă el.

„Pentru că nu voiam să țip. Știi ce am stabilit despre asta”, îi amintesc eu, blând.

„Știu, îmi pare rău”, spune