În clipa în care ies din bucătărie și mă întorc să închid ușa, cineva mă înhață. Sunt zvârlită prin cameră, izbindu-mă de o măsuță. Cioburile vazei sparte îmi taie pielea. Ridic ochii și-l văd pe Alfa, cel despre care credeam că a fugit. Iată-l, în propria noastră casă. Acum înțeleg de ce am avut presentimentul ăsta.

„Cum ai intrat aici?”, șoptesc, sperând ca zgomotul căzăturii să nu-i fi trezit p