Nu mai puteam face mare lucru după asta. Rowena se afla pe muchia prăpastiei, la un pas de inconștiență, iar încă o tăietură, o fâșie de carne, ar fi putut-o arunca peste margine.

Aș fi putut să o vindec, să-i refac rănile și să trimit sângele înapoi în corp, dar nu aveam încredere în mine. Cu cât mă gândeam mai mult la ea, la Sean și la ce simțeam, cu atât mintea mi se încețoșa mai tare. Rămâneam