Imediat, mi-am dat seama că nu am niciun control asupra acestei forme. Gândurile îi mișunau prin minte, curgând ca un râu șerpuit, dar nu le puteam accesa. Terenul era prea accidentat, prea tumultuos ca să-mi permită să mă apropii. În schimb, eram condamnată să mă mulțumesc cu gândurile împrăștiate care ajungeau la țărm și cu emoțiile care le urmau.

Stăteam pe marginea unui drum îngust și sinuos.