Nu am ezitat nicio clipă să mă avânt în pădure, gonind după ecoul vocii Breyonei, gustul amar al fricii ei devenind tot mai pregnant pe limba mea.

Ceva nu era în regulă, ceva profund greșit în felul în care vocea ei se încolăcea în jurul gândurilor mele, sufocându-le. Nu prin legătura noastră mentală o auzeam, de asta eram sigură. Oricât de mult încercam să pătrund dincolo de lamentările ei, dinco