Ca întotdeauna, Tristan avea simțul timing-ului perfect.

Nu trecuseră nici zece minute și iată-l la ușă, cu o suspiciune fulgerătoare pe chip când i-am deschis. Mi-a blocat trecerea cu trupul lui lung și uscățiv, nepermițându-mi să ies furiș, fără să inspecteze amănunțit interiorul casei.

„Holly e tot aici?”, a întrebat el, știind foarte bine că așa era.

Mi-am dat ochii peste cap, sarcasmul îmi în