Ore mai târziu, încă îi simțeam ecoul urletului în urechi, un fior prelung care-mi cutremura șira spinării cu valuri nesfârșite de plăcere asurzitoare. Chipul lui îmi rămăsese întipărit în minte: ochii negri, mistuiți de dorință, maxilarul sculptat parcă în piatră, deși șoaptele lui erau catifelate și pline de promisiuni.

Imaginea asta mă urmărea obsesiv, vibrând pe pielea mea sensibilă și tumesce