„Culoarea preferată?” întreb.

„Verde.” Spune ea și nu înțeleg de ce se îmbujorează când privește în jos. „A ta?” întreabă, ducând o îmbucătură de mâncare la gură.

„A mea era verde, de asemenea, dar acum este albastru azur, culoarea ochilor tăi.”

Ochii ei se conectează cu ai mei, concentrați ca un laser să vadă dacă mint. Nu mint. Și când roșeața ei se intensifică, îmi dau seama că s-ar putea ca cu