— Las-o să intre, răspunde cineva în locul meu.

Aud pași înainte ca ușa să se închidă și să se deschidă din nou. Câteva secunde mai târziu, cineva intră și abia atunci ridic privirea.

O femeie de vreo cincizeci de ani pășește în cameră strângând o geantă la piept. Pare nervoasă. Chiar îngrozită.

O privesc inexpresiv, fără să o recunosc deloc.

— Cu ce vă putem ajuta? întreabă Juliette cu precauție.