Lilly mă tot privește cu coada ochiului, de parcă ar încerca să-și dea seama dacă sunt bine fără să mă întrebe direct. În cele din urmă, cedează.

— Ești bine? întreabă ea, cu vocea mai moale decât de obicei.

Scot un oftat prelung, privind pe fereastră cum orașul trece pe lângă noi ca o umbră difuză.

— E mult de digerat, admit eu. — Nici măcar nu știu de unde să încep.

Mintea mea continuă să ru