NOAH.

În cameră e din nou liniște. Nu genul de liniște care aduce alinare, ci genul care se așterne după ce ceva a fost sfâșiat.

Aparatele zac răsturnate, firele atârnă, echipamentele sunt împrăștiate pe podea ca resturile după o furtună. Aerul se simte încă încărcat, de parcă țipetele Sierrei ar mai stărui undeva în pereți.

Încă o pot auzi și, în acest moment, nu cred că voi înceta vreodată să o