Oftez, pentru că are dreptate, dar asta nu face mai ușoară oprirea creierului meu care analizează totul în exces.

Îi vâr paharul în mână.

— Ia-l pe ăsta. Trebuie să merg la toaletă.

Ochii ei se mută de la fața mea la pahar, de parcă ar vrea să întrebe: „Serios?”.

Nu-i dau ocazia. Pur și simplu mă întorc și mă îndrept clătinându-mă spre baie, simțind deja că vezica mea e pe cale să explodeze.

După