„Nu cred că am auzit bine”, spune mama, holbându-se la mine de parcă ar trebui să-mi fac o programare la psihiatrie. „Trebuie să fie o greșeală.”

O înțeleg. Zău că da. Noah e ultima persoană cu care și-ar fi imaginat cineva că aș avea un copil, și totuși iată-ne aici, iar dovada este burta de gravidă foarte evidentă care se întinde pe sub tricoul meu.

„Nu e nicio greșeală, mamă”, respir eu sacadat