Inspir cu grijă pe nas, apoi încă o dată, dar nu mă ajută. Îmi strâng buzele, obligându-mă să stau nemișcată. Refuz să atrag atenția. Ultimul lucru pe care mi-l doresc este ca Noah să mă observe prăbușindu-mă ca un dezastru fragil. Îmi schimb din nou poziția, ștergându-mi discret palma de coapsă.

Atunci ridică el privirea. Nu mă uit la el, dar îi simt privirea așezându-se pe mine ca o greutate.

—