Stăm în ușă și facem cu mâna în timp ce mașina se îndepărtează. În momentul în care luminile din spate dispar, aerul din casă se schimbă. E ca și cum cineva ar da drumul unei respirații ținute. Expir încet și la fel face și Noah.

— Asta a fost... încep eu, apoi mă opresc. Neașteptat.

— Ăsta-i un fel de a spune, mormăie el.

Nu-mi pot da seama dacă e ușurat, enervat sau doar fierbe în tăcere. Probab