— Ai încercat să o răpești, murmur eu. Ai încercat să o iei. De ce?

Vocea îmi rămâne calmă, mult prea calmă pentru furtuna pe care o simt înăuntru.

Se uită la mine, de parcă m-ar sfida.

— Nu știu despre ce vorbești.

Mă opresc în spatele lui și mă aplec aproape de urechea sa.

— Mai minte o dată și vei regreta.

Merg spre masa de metal de lângă perete și îmi trec mâna peste uneltele întinse acolo...