ADRIAN.

Se îndepărtează cu acel zâmbet blând, genul care îmi răscolește ceva în piept, și preț de câteva secunde rămân acolo ca un idiot, privind legănarea ușoară a pașilor ei în timp ce dispare.

Aș minți dacă aș spune că nu m-am simțit bine. Chiar și în compania băieților mei, nu m-am simțit niciodată așa. Atât de liber. Atât de relaxat.

Oftând, închid ochii pentru o clipă, intenționând să mă înt