Adrian își ridică privirea din fișa lui și, când ochii ni se întâlnesc, oricât de clișeu ar suna, pentru o clipă lumea se oprește. E ca și cum totul îngheață în timp, cu excepția...

— Sierra, mă salută el cu un zâmbet cald. Mă bucur să te revăd.

— B-Bună, mă bâlbâi, simțindu-mă imediat ridicolă.

Privirea lui alunecă spre mâna mea.

— Ce s-a întâmplat acolo?

— Oh, nu e nimic, spun repede, ignorând