Anonim.

Camera este liniștită, cu excepția tic-tac-ului slab al ceasului de pe perete. Mă las pe spate în scaun, întinzându-mi picioarele, în timp ce cele două persoane din fața mea se foiesc nerăbdătoare.

— Durează prea mult, mormăie ea frustrată. Plănuim asta de ani de zile, și totuși tu stai aici de parcă ai avea tot timpul din lume.

O înțeleg, dar nu stă în natura mea să grăbesc lucrurile, îns