Când terminăm de mâncat, mă las pe spate în scaun, cu o mână pe stomac și cealaltă acoperindu-mi gura, în timp ce-mi scapă un oftat mulțumit. Lilly se șterge la gură cu un șervețel, cu ochii sclipind ștrengărește, ca și cum ar plănui deja ceva.

„Deci,” spune ea nonșalant, aruncând șervețelul pe farfuria goală. „Ce-ar fi să mergem să bem ceva?”

O privesc fără nicio expresie. „Îți amintești că sunt