„Lasă-mă să înțeleg bine – ai venit până la mine acasă doar ca să-mi spui să stau departe de Noah?” întreb eu, neîncrezătoare.

Pentru o secundă, aproape că râd. Credeam că e aici din cauza copilului. Știu că probabil Noah i-a spus deja, dar să apară la ușa mea, scuipând amenințări ca un câine de pază? E ridicol. Noah e un bărbat matur. Îl țin cumva în lanțuri în subsolul meu?

N-are nimic mai bun d