Gabe.

„Mamă!” am strigat și m-am repezit spre ea.

Zăcea nemișcată pe podea. Nu trebuia să-mi spună nimeni că leșinase din cauza șocului de a o vedea pe Lilly. La fel ca în cazul meu, a fost suficient să arunce o singură privire ochilor ăia gri ca să știe că Lilly este un Wood.

O pălmuiesc ușor pe obraz, dar nu o trezește. Strecurând o mână sub umeri și cealaltă sub genunchi, am ridicat-o și am dus