„Tot nu o plac și nu cred că o să o plac vreodată, dar o înțeleg pe mama”, spune el, în cele din urmă, după un timp. „Atunci o să o invit, dar să nu te aștepți să-mi fie vreodată prietenă.”

Dau din cap, zâmbetul meu crescând și mai mult. „Mulțumesc, iubirea mea.”

Mă îmbrățișează și inima mea se liniștește. Nu mi-am mai îmbrățișat băiețelul de mai bine de o săptămână și jumătate. M-am simțit bine