„De ce naiba te-ai oprit?” se uită la mine întrebător, de parcă nu ar înțelege.

„Chiar ai tupeul să mă întrebi asta?” mârâi, simțindu-mă sătul de felul în care mă tratează. „Ieși afară.”

„Nu. Nu plec. Nu până nu-mi spui ce am făcut.”

La naiba. Era chiar atât de habarnistă sau doar se prefacea? Nu-mi vine să cred că mă mai întreabă și asta. Nu vedea nimic greșit în ceea ce făcea? Sau în felul în