„Nu pot să cred că ai spus asta despre tata!”

„Norocul meu că nu-mi pasă ce crezi tu”, ripostez eu.

Nu poate să tacă și să mă lase să mă concentrez? Cu fiecare moment care trece și nu sunt liberă, anxietatea mea crește și mai mult.

Se uită urât la mine, dar tace. Trag o gură de aer ușurată. Acum mă pot concentra să-mi eliberez mâinile. Dacă pot face asta, atunci restul va fi floare la ureche. Sper