(Winona)

Klara îmi toarnă o altă ceașcă de ceai fierbinte.

„Ar trebui să am eu grijă de tine, la mine acasă, nu invers,” spun, acceptând ceașca aburindă.

„Prostii. Asta mă face să mă simt utilă, de folos.”

„N-ai putea fi vreodată inutilă.” Îi zâmbesc prietenei mele dragi, confidentei mele. Atâtea lucruri rele s-au întâmplat la Bruxelles, dar și atâtea bune. Klara a fost colacul meu de salvare acol