De data asta, eram perfect conștientă că stăteam întinsă într-un pat plin de umflături. Un sunet de bip umplea urechile înainte ca ochii mei să înceapă să se deschidă. La început, am crezut că eram într-o cameră de spital. Monitoare îmi înfășurau burta, un I.V. îmi ieșea din braț și mirosul de înălbitor îmi umplea nasul. Pereții de beton m-au dat de gol.

"Unde sunt?" am întrebat. Uitându-mă la un