„Da. Cred că te vei descurca de minune.” I-am zâmbit. „Ce-ar fi să te ajut să organizezi niște lucruri în timp ce Jacob îmi pune pozele?”

Ușurarea de pe fața ei era evidentă. „Mulțumesc.” Jacob mi-a zâmbit în timp ce se ridica.

„Am pus urme de creion pe pereți unde vreau să fie fiecare.” I-am spus. A dat din cap și s-a apucat de treabă. „Hai să mergem la biroul meu.” Am spus și am luat scaunul lui