„Ce faci aici?” întrebă Chelsea. Vocea îi era slabă, iar trupul îi tremura ușor în apă. Umerii i se înroșiseră din cauza căldurii, pielea atât de sensibilă încât și apa călduță o făcea să se îmbujoreze.

„E noapte”, răspunse Tobey, desfăcându-și cureaua cu o lentoare calculată. Vocea lui era joasă, aproape șoptită, tachinătoare: „Stai aici de o veșnicie. N-am avut de ales, a trebuit să intru.”

Chel