Următoarele două săptămâni sunt liniștite, bine, încinse între Niko și mine, dar calme peste tot în rest. Chiar și azi dimineață, când m-a sărutat de rămas bun după micul dejun, buzele lui au zăbovit pe ale mele. „Când mai pot intra în tine?”

Nu știu de ce, dar mi s-au încălzit obrajii când i-am spus „Curând”.

A trebuit să-mi reprogramez întâlnirea cu Andera, deoarece înmormântarea a fost în aceea