— Cum e?

— Doarme. Sunt cam înțepenită, vocea-mi e aspră de la plâns, brațul mă doare de atâta ținut-o, stăm liniștiți pentru un moment.

— Ești bine? încearcă să intre, dar dau din cap negativ, și ochii-mi cad pe podea.

— O să o pun în pat acum.

Fără un cuvânt, se dă la o parte, ținând ușa deschisă pentru mine, mă mișc încet ca să nu o zgâlțâi, Ivan și Maria trebuie să fi plecat la întoarcerea lui