Adrian stătea singur pe terasa casei, învârtind agale un pahar de whisky în mână, cu privirea pierdută în zare.

Imaginea fetiței aceleia – a fiicei sale – îi era imprimată adânc în minte, ca un stigmat.

Părul ei blond-auriu, ochii aceia izbitor de verzi-albaştri-gri, pielea ei fină, totul la ea…

„E a mea. E fiica mea. Și… chiar vreau să o cunosc?”, murmură el, mai mult pentru sine.

Gândul îl zgudu