Enzo

Știam că n-ar fi trebuit să mă ascund atât de aproape de Selena. M-a văzut instantaneu când a ieșit din coliba vrăjitoarei, iar ochii ei s-au ațintit asupra mea în întuneric ca ai unui șoim.

„Enzo?” a strigat ea, încruntându-se. „Tu ești?”

Nu aveam cum să mai scap în acel moment; chiar dacă aș fi fugit, ea doar și-ar fi întărit paza în jurul tatălui meu — presupunând că acesta mai era în v