— Voi juca.

Vocea lui Enzo a fost fermă și sigură, așa cum era întotdeauna. Când m-am uitat la el, mă privea fix de cealaltă parte a focului. Inima a început să-mi bată cu putere, deși aceasta era o amintire — o trăisem deja.

— Ura! a spus Jessica, bătând din palme. Nina, joci și tu, nu-i așa?

— Sigur, am spus încet, cu ochii încă ațintiți asupra lui Enzo.

Jessica a rânjit.

— Eu merg prima.

A în