Cu un zâmbet, am lăsat mâna lui Justin. „Bine. Mă voi gândi”, am spus, și cu asta, m-am întors și am plecat de pe terenul de sport.

Dar, în timp ce mă îndepărtam de Justin, am simțit mai mult decât o pereche de ochi ațintiți asupra mea. Aruncând o ultimă privire peste umăr, am văzut silueta îndepărtată a lui Enzo, care mă privea de la distanță.

…

A doua zi, mergeam spre următorul meu curs când