Sabrian nu-și mai văzuse mama de zece ani. Uneori, oricât se străduia, nu-și mai putea aminti vocea caldă și zâmbetul ei blând.

Alteori, chipul mamei îi apărea limpede în minte, vocea îi răsuna familiar.

Sabrina ar fi vrut să înghețe acele clipe.

Dar momentele erau efemere, risipindu-se ca fumul, lăsând-o din nou cu amintirile vagi și încețoșate.

Sabrina oftă și se ridică din pat.

Corpul îi era în