— Nu-i nimic, serios, zâmbi Sabrina cu o blândețe dezarmantă.

— Am atâtea să-ți mulțumesc! M-ai onora cu o cină? întrebă mama, plină de entuziasm.

Sabrina nu se putea obișnui cu atâta adulare, așa că doar își plecă ușor capul, zâmbind. Când Aino ieși din clasă, alergă direct spre ea, prinzând-o de mână. Își luă la revedere rapid de la mama cu care vorbise și plecară amândouă.

— Uau, pentru o femei